Despre tenis..

Astazi am schimbat putin tematica si am zis sa dau o tenta mai sportiva blogului meu.

Nu am pretentia sa ma cred un bun comentator sportiv, si nici un foarte mare cunoscator de cancan prin lumea sportului, dar ceea ca vad si apreciez este diferenta dintre tenis si orice alt sport, (imi asum criticile iubitorilor de alte sporturi ).

Terenul de tenis este un loc sacru, numai cei cu un statut intelectual peste medie ar trebui sa aiba acces pe unul. Nu degeaba a fost jucat pentru prima data de Gentlemenii din Anglia. Acest sport impune respect, nu este locul unde stand pe marginea terenului sa spargi seminte si sa bei bere. In jocul de tenis esti singur sau cu un partener si spre deosebire de fotbal unde greselile sunt de multe ori mascate cu ajutorul echipei aici esti tu si adversarul. Nu exista minciuni, nu exista viciere de rezultat, nu exista offside..

Pentru a juca tenis este nevoie de 1000 de calitati asezate in mod armonios astfel incat, insumante, sa poata rezulta ceea ce eu numesc gratie. Daca aveti curiozitatea sa tastati pe Youtube  “Roger Federer’s forehand in slow motion” nu veti vedea o lovitura de dreapta, ci veti vedea perfectiunea, o suita de miscari ce au ca final o lovitura perfecta, de pus in rama.

 Tenisul este un sport unde lucrurile sunt clare si nu lasa loc de interpretari. Asta ma face sa cred ca fata de alte sporturi, un meci de tenis este INTOTDEAUNA pierdut de jucatorul mai slab in ziua respectiva. Sunt intr-adevar meciuri, precum Finala de la Wimbledon din 2008, care ar fi trebuit sa primeasca o dezlegare de la acest sport si sa se termine la egalitate. Pentru simplu fapt ca dupa 5 seturi de efort supraomenesc, lovituri de vis si o zi lumina de tenis, nu ar trebui sa existe un invins.  De aceea o spun inca o data, o victorie in acest sport iti ofera confirmarea valorii ce o ai si bucuria ca munca asidua depusa a fost rasplatita.

Iubesc acest sport si sunt sigur ca sunt multi oameni ce fac acelasi lucru. Este pacat, totusi, ca nu avem conditiile necesare pentru performanta astfel incat dupa ce un sportiv ca Andrei Pavel isi pune racheta in cui, sa nu mai avem cu cine sa ne mandrim in lumea minunata a tenisului. Ar mai fi multe de zis despre tenis, doar ca vreau sa mai las ocazia sa mai scriu si in alte posturi.

Pana data viitoare va urez vreme buna si meciuri frumoase!

p.s. “You only live once, but you get to serve twice!”

If..

As vrea sa va descretesc fruntile cu o poezie frumoasa de Rudyard Kipling, se numeste If:

“If you can keep your head when all about you

Are losing theirs and blaming it on you;

If you can trust yourself when all men doubt you,

But make allowance for their doubting too;

If you can wait and not be tired by waiting,

Or, being lied about, don’t deal in lies,

Or, being hated, don’t give way to hating,

And yet don’t look too good, nor talk too wise;

 

If you can dream – and not make dreams your master;

If you can think – and not make thoughts your aim;

If you can meet with triumph and disaster

And treat those two imposters just the same;

If you can bear to hear the truth you’ve spoken

Twisted by knaves to make a trap for fools,

Or watch the things you gave your life to broken,

And stoop and build ‘em up with wornout tools;

 

If you can make one heap of all your winnings

And risk it on one turn of pitch-and-toss,

And lose, and start again at your beginnings

And never breath a word about your loss;

If you can force your heart and nerve and sinew

To serve your turn long after they are gone,

And so hold on when there is nothing in you

Except the Will which says to them: “Hold on”;

 

If you can talk with crowds and keep your virtue,

Or walk with kings – nor lose the common touch;

If neither foes nor loving friends can hurt you;

If all men count with you, but none too much;

If you can fill the unforgiving minute

With sixty seconds’ worth of distance run -

Yours is the Earth and everything that’s in it,

And – which is more – you’ll be a Man my son!”

Litoralul romanesc…

In vreme de criza tot romanul se duce agale, pe timpul verii, pe litoral. Si pentru a nu face nota discordanta, am ales sa urmez si eu acest calapod.

Ma trezesc matinal pentru a ajunge repede la locul cu pricina, si o apuc pe autostrada Soarelui, desi la cate denivelari are pe ea, ar fi trebuit sa se numeasca Autostrada Apusului. Dupa ce am zgaltait masina vreme de vreo 2 ore am ajuns la Statia de taxare si surpriza, distractia a costat 10 Ron la dus si tot atat la intors. Bani care evident ca se duc in bugetele magnatilor. Dupa ce am trecut de celebra autostrada, am intrat frumos pe un drum ingust pe care am mers bara la bara, pana in Constanta si mai departe pana in Neptun. Tot drumul durand undeva la 4 ore. Dupa ce mi-a crescut tensiunea, am ajuns la hotelul mult dorit. Bani multi, decor “minimalist”, ce sa mai, exact ceea ce am visat. Domnisoarele de la receptie, se asezau frumos pe canapea si se uitau la telenovele pe Acasa, iar cand le ceream cheia, imi era si teama, ca nu cumva sa piarda vreo scena importanta din minunatul serial.

Statiunea a fost in regula, dar atitudinea comerciantilor ma indispunea. Este inadmisibil sa te duci sa cumperi ceva si vanzatorul sa se comporte de ca si cum i-ai face un favor.

Totul pe litoral mi s-a parut SCUMP, si toate serviciile au lasat de dorit. Nu este de mirare ca lumea pleaca pe alte meleaguri, decat sa se intoarca acasa pe autostrada lui peste, mai stresati si mai obositi decat au plecat.

A fi sau a nu fi roman!

Acum cateva zile m-am intalnit cu o prietena de a mea, ce isi face studiile in Franta. Nu am apucat sa discutam prea multe,dar am ajuns la anumite concluzii legate de identitatea noastra nationala. Am inteles din experienta ei, pe de o parte, cat si din experienta mea, pe de alta parte (din calatoriile ce le-am avut afara), ca usor, usor, ne pierdem identitatea nationala. A fi roman nu mai este un lucru de mandrie in zilele noastre, cel putin nu in Europa. Peste ocean situatia este alta, dar in Europa suntem mai mereu asimilati cu rromii, oameni ce ne-au facut “imagine” pe oriunde au ajuns. Si stam si ne gandim uneori, oare ce avem de castigat din a tine mortis sa ne mandrim cu faptul ca suntem romani, oriunde am fi. Si ajungem la trista concluzie ca nu sunt foarte multe beneficii. Cum spunea si amica mea, se tinde in prezent sa se adopte un statut de cetatean al lumii, ce imprumuta cate putin din fiecare cultura cu care intra in contact. Dar oare asta nu inseamna ca ne abandonam, intr-o oarecare masura, trecutul, traditiile, si tot ceea ce ne defineste pe noi ca fiind romani. E pacat ca nu suntem apreciati pentru valorile noastre, din trecut, un Brancusi (ale carui opere sunt expuse la Paris), un Enescu (al carui festival este renumit) si lista poate continua. Dar si in prezent exista numerosi ROMANI (scris cu majuscule), actori desavarsiti, un Dan Puric, o Maia Morgenstern, cantareti de renume, sportivi adevarati, medici si multi altii.. Identitatea noastra este totul, si in forfota globalizarii nu trebuie sa o pierdem, pentru ca ea ne defineste pe noi ca romani si pentru ea au varsat atata sange inaintasii nostrii..

Sa stam o clipa, si sa incepem sa traim..

In lumea secolului vitezei totul se petrece intr-o fractiune de secunda, un mail, o tranzactie bancara, you name it.

Rezultatul este la un clic departare de noi. Cu totii cautam sa facem ceva pentru a ne imbunatati stilul de viata, iar tehnologia ne ajuta sa facem acest lucru, cel putin in aparenta. Daca stam putin si analizam parcursul unei zile din viata noastra, ne vom da seama ca am ajuns cu totii niste robotei. Nu stim sa facem altceva decat sa alergam dupa marirea salariului sau cresterea cifrei de afaceri a propriului business, cu alte cuvinte suntem prinsi intr-un cerc din care o data intrati nu mai putem iesi.

Am ajuns la concluzia trista ca multi oameni au uitat sa vada ceea ce este frumos in lucrurile simple.. Cati dintre noi zambim cand ne trezim dimineata, pentru ca am avut oportunitatea de a deschide ochii si de a trai o noua zi, cati dintre noi ne oprim, fie pentru numai 2 secunde, sa admiram un apus de soare la sfarsitul unei zile de munca, cati dintre noi am schimbat cateva cuvinte cu un batran singur, pentru a-i descreti putin fruntea brazdata de riduri? Lucruri simple, lucruri ce ne fac mai buni, mai plini de viata, mai oameni. Ar fi bine sa constientizam ca a face bani nu reprezinta singura menire ce o avem cat timp traim. Mai sunt si alte lucruri de facut, lucruri ce scot la iveala umanitatea din noi, ar fi bine sa incepem sa traim..

Bine v-am gasit!

Bun gasit, dragii mei! Mi-am dat seama ca tehnologia din zilele noastre este suficient de evoluata pentru a va putea impartasi din ideile mele, online. Pe aceasta cale tin sa va anunt ca vor exista diferite topicuri de discutie la care va invit sa participati, prin postarea cuvintelor voastre pe blogul meu.

Ne reauzim, curand!

Cristian.